Cei trei munți fermecați

Cei trei munți fermecați

A fost odată ca niciodată, într-un ținut îndepărtat, un împărat care avea un singur fiu, pe nume Andrei. Acesta era un tânăr curajos, bun la suflet și iubit de toți oamenii din împărăție. Împăratul era mândru de fiul său și spera ca într-o zi acesta să devină un conducător drept și înțelept. Împărăția lor era una foarte frumoasă, cu păduri întinse, râuri limpezi și câmpii pline de flori. Oamenii trăiau în pace și aveau tot ce le trebuia. Însă, departe de acele meleaguri, într-un castel întunecat, trăia un vrăjitor rău, pe nume Malgar, care invidia fericirea oamenilor și își dorea să stăpânească întreaga lume.

Într-o noapte, vrăjitorul Malgar a rostit o vrajă puternică și a furat Lumina Soarelui, ascunzând-o într-un cristal fermecat. Din acel moment, împărăția a fost cuprinsă de întuneric. Florile s-au ofilit, animalele au dispărut, iar oamenii au început să-și piardă speranța. Împăratul a adunat toți oamenii în fața castelului și le-a promis o mare răsplată celui care va reuși să aducă lumina înapoi. Auzind acestea, Andrei a hotărât să plece în căutarea vrăjitorului, chiar dacă știa că drumul va fi foarte greu. Tatăl său a încercat să-l oprească, dar văzând cât de hotărât era, i-a urat drum bun și i-a dat binecuvântarea sa.

Înainte de plecare, Andrei a luat câteva provizii și a pornit la drum. După câteva ore de mers prin pădure, a întâlnit o bătrână care abia se putea deplasa și care îi cerea puțină mâncare. Tânărul nu a stat pe gânduri și i-a oferit o bucată de pâine și apă. Bătrâna i-a mulțumit și, pentru bunătatea lui, i-a dezvăluit că era o zână deghizată. Aceasta i-a oferit trei obiecte fermecate: o sabie care putea învinge orice creatură rea, un inel care îi putea dezvălui răspunsurile la întrebări dificile și o mantie care îl făcea nevăzut.Zâna i-a spus că va trebui să treacă de trei probe pentru a ajunge la castelul vrăjitorului. Andrei i-a mulțumit și și-a continuat drumul.

După un drum lung, Andrei a ajuns la primul munte fermecat. Acolo a întâlnit un lup uriaș care păzea singura potecă spre vârful muntelui. Lupul a început să mârâie și i-a spus că nimeni nu putea trece fără să-l învingă. Andrei și-a scos sabia fermecată și a început lupta. După câteva momente, sabia a strălucit puternic, iar lupul a fost învins. Astfel, Andrei a trecut prima probă. Ajuns la al doilea munte, a găsit un pod îngust peste o prăpastie adâncă. Podul era păzit de un balaur cu trei capete, care nu lăsa pe nimeni să treacă. Andrei și-a pus mantia fermecată și a devenit nevăzut. A trecut pe lângă balaur fără să fie observat și a reușit să ajungă de cealaltă parte.

În cele din urmă, Andrei a ajuns la al treilea munte, unde se afla castelul vrăjitorului Malgar. În fața porții castelului era o inscripție cu o ghicitoare: „Ce este mai puternic decât sabia, mai prețios decât aurul și poate învinge orice întuneric?” Andrei s-a gândit câteva clipe, dar nu găsea răspunsul. Atunci și-a amintit de inelul fermecat primit de la zână. Inelul a început să strălucească și i-a șoptit răspunsul: „Bunătatea și curajul”. Andrei a rostit răspunsul cu voce tare, iar porțile castelului s-au deschis imediat. Înăuntru îl aștepta vrăjitorul Malgar, care s-a înfuriat când l-a văzut.

Vrăjitorul a început să arunce vrăji puternice, încercând să-l oprească pe Andrei. Tânărul s-a apărat cu sabia fermecată și a reușit să se apropie de cristalul în care era ascunsă Lumina Soarelui. Malgar a încercat să-l oprească pentru ultima dată, dar Andrei a folosit sabia și l-a învins. Cristalul s-a spart, iar Lumina Soarelui a fost eliberată. Cerul s-a luminat din nou, pădurile au prins viață, iar florile au înflorit. Andrei a luat cristalul și s-a întors acasă. Toți oamenii l-au întâmpinat cu bucurie, iar împăratul și-a îmbrățișat fiul, mândru de curajul său.

Pentru fapta sa, împăratul i-a oferit lui Andrei jumătate din împărăție și l-a numit moștenitor al tronului. Câțiva ani mai târziu, Andrei a devenit împărat și a condus cu dreptate și înțelepciune. A ajutat oamenii săraci, a protejat animalele și a avut grijă ca nimeni să nu mai sufere. Bătrâna zână l-a vizitat într-o zi și i-a spus că adevărata lui putere nu a stat în obiectele fermecate, ci în bunătatea și curajul său. De atunci, împărăția a trăit în pace și fericire, iar povestea lui Andrei a fost transmisă din generație în generație. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!