Voicu-Făt-Frumos și Piatra Soarelui

Voicu-Făt-Frumos și Piatra Soarelui

​A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în cozi și lupii se îmbrățișau cu mieii. ​În vremurile acelea de demult, trăia un împărat bătrân și înțelept, numit Craiul Luminos. În palatul său strălucea Piatra Soarelui, un giuvaier vrăjit care menținea cerul senin, pământul roditor și oamenii bucuroși. Dar într-o noapte întunecată, Zmeul Grozovan, o arătare fioroasă din Tărâmul de Katran, a zburat pe sus și a furat Piatra Soarelui, lăsând țara în frig și beznă. ​Văzând necazul tatălui său și plânsul poporului, Voicu, cel mai mic dintre fiii craiului, se înfățișă înaintea împăratului și zise: — Tată, binecuvântează-mă! Mă duc să aduc înapoi lumina țării noastre! ​Și-a luat Voicu un cal bătrân și râpos, dar hrănit cu jăratic aprins, care într-o clipită s-a prefăcut într-un Cal Năzdrăvan, alb ca spuma laptelui și iute ca gândul. ​Pe drum, eroul s-a întâlnit cu un bătrân gârbovit ce-i cerea o picătură de apă și o bucată de pâine. Voicu i le-a dat pe toate cu inimă curată. Bătrânul nu era altul decât un Sol al Sfintei Miercuri, care, drept mulțumire, i-a dăruit trei obiecte vrăjite: Oglinda de Cleștar, Inelul cu Piatră Roșie și un Fluier de Os.

​Ajuns la hotarele Tărâmului de Katran, Zmeul Grozovan l-a simțit pe erou și i-a ieșit în cale, răcnind: — Pui de om, n-ai să vezi Piatra Soarelui până nu treci prin trei munci grele! Dacă dai greș, capul îți va sta pe pârjol! ​Prima probă i-a fost dată chiar în curtea zmeului. Grozovan a aruncat zece saci de mac într-o grămadă mare de nisip fin și i-a poruncit: — Până la cântatul cocoșilor de zori, să alegi fiecare bob de mac din nisip! ​Se însera, iar munca părea imposibilă pentru o singură ființă. Atunci, Voicu și-a adus aminte de Fluierul de Os. A dus fluierul la buze și a cântat un cântec lin. În noapte s-a auzit un fâșâit și mii de furnici și păsări ale cerului au coborât în curte. În mai puțin de o oră, fiecare bob de mac era așezat cuminte în saci, fără niciun fir de nisip printre ele. Zmeul a scrâșnit din dinți de ciudă, dar a fost nevoit să-l lase să meargă mai departe. ​A doua probă a fost trecerea Râului de Foc, o apă lată cât vezi cu ochii, din care țâșneau flăcări uriașe ce ardeau și piatra. Aici, Voicu a scos Inelul cu Piatră Roșie primit de la donator și l-a pus pe deget. În acel moment, un scut de gheață străvezie l-a învelit pe el și pe Calul Năzdrăvan. Au trecut prin mijlocul văpăilor fără ca măcar un fir de păr să le fie pârpolit.

A treia probă a fost confruntarea decisivă. Pe Podul de Aramă, Zmeul Grozovan l-a provocat la luptă dreaptă: — Cum vrei să ne luptăm, Voicule? În săbii să ne tăiem, în sulițe să ne lovim, ori în trântă dreaptă să ne apucăm? — În trântă dreaptă, că-i mai omenește! răspunsese Voicu-Făt-Frumos. ​S-au luptat ei o zi de vară până în seară. Zmeul l-a trântit pe Voicu până la glezne în pământ, dar Voicu, adunându-și toată puterea și amintindu-și de poporul său aflat în întuneric, l-a apucat pe zmeu și l-a trântit până la gât în pământul dur. ​Apucând sabia de oțel, eroul i-a retezat zmeului capul, eliberând tărâmul de sub stăpânirea răului. ​Scos din adâncul palatului de catran, giuvaierul a fost privit prin Oglinda de Cleștar, iar puterea lui s-a dublat.

Când Voicu s-a întors în împărăția tatălui său și a așezat Piatra Soarelui la locul ei, Soarele a strălucit din nou pe cer, florile au înflorit, iar oamenii au ieșit în stradă cântând de bucurie. ​Drept răsplată pentru curajul, bunătatea și credința sa, bătrânul Crai Luminos i-a dat lui Voicu coroana împărătească și i-a oferit-o de soție pe Ileana, o prințesă luminată pe care zmeul o ținea prizonieră. ​Au făcut o nuntă mare, de s-a auzit peste mări și țări, cu mese întinse și muzică aleasă, unde au petrecut trei zile și trei nopți. ​Și-am încălecat pe-o șa, și ți-am spus povestea așa! ​Dorești să ajustez dimensiunea vreunei pagini sau să adaug indicații pentru desenat pe fiecare pagină?