Fata Carbunarului și Pasarea de Jeratic

Fata Carbunarului și Pasarea de Jeratic

BORDEIAȘUL din PĂDURE A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când se potcoveau puricii la un picior cu nouăzeci și nouă de potcoave și tot făceau tumbe în cer. La marginea unei codri adânci, într-un bordeiaș simplu, trăia un cărbunar bătrân alături de cele trei fiice ale sale. Cele două fete mai mari erau trufașe și pizmuitoare, visând doar la haine de mătase, în timp ce Ilinca, mezina, era o fată harnică, blândă și cu suflet curat ca apa de izvor. Deși trăiau din munca grea a cărbunelui, bordeiașul era plin de căldură.

GERUL ZGRIPȚUROAICEI ​Într-o iarnă cumplită, o zgripțuroaică bătrână și rea, stăpână peste Pădurea Neagră, aduse un ger peste măsură și înghiți toate focurile din vetrele oamenilor, lăsând satul în frig și întuneric. ​Bietul cărbunar se îmbolnăvi, iar singura cale de a reda căldura ținutului era aducerea Păsării de Jeratic. Surorile mai mari refuzară să plece în frig, așa că Ilinca își luă traista pe umăr și porni singură în căutarea ei

AJUTOARELE și OBIECTELE MAGICE ​ ​Pe drum, Ilinca salvă un cal bătrân, Murgul, hrănindu-l cu ultimele ei coji de pâine, iar acesta se dovedi a fi o călăuză credincioasă. ​Ajungând la bordeiul Sfintei Duminici, fata îi îngriji casa cu drag, iar bătrâna îi dărui drept răsplată un Fluier de Os și o Basma de Mătase. Mai departe, întâlnindu-l pe Moș Timp, acesta îi oferă o Nuia de Alun pentru bunătatea și răbdarea ei.

Fântânile Uitate ​ ​Ajunsă la Tărâmul Fântânilor Uitate, Ilinca trebuia să curățe de mâl trei fântâni vechi. Fără să se plângă, munci cu râvnă, iar la atingerea Nuielei de Alun, apele izbucniră din nou limpezi și curate. ​Drept mulțumire, o Știucă de Argint din primul izvor îi ieși în cale și îi făgădui ajutorul ei credincios la nevoie.

Macul din Nisip ​ ​Zgripțuroaica o prinse pe Ilinca în Pădurea Neagră și îi ceru să aleagă mii de grăunțe de mac amestecate în nisip fin până la răsăritul soarelui. ​Văzând că singură nu poate dovedi munca, fata cântă din Fluierul de Os. Îndată, Furnica-Crăiasă veni cu mușuroiul ei și adunară fiecare grăunte de mac înainte de cântatul cocoșilor.

Pasărea de Jeratic ​ ​Ilinca urcă pe Vârful de Cărbune, unde flăcările veșnice păzeau cuibul Păsării de Jeratic. Protejată de Basmaua de Mătase și având o inimă fără pată, fata se apropie fără să fie arsă. Pasărea îi dărui de bunăvoie o Pană de Aur. ​Când Zgripțuroaica încercă să ia pana cu forța, căldura sfântă a Păsării o prefăcu pe cotoroanță în cenușă.

Reaprinderea Focurilor și Nunta ​ ​Întoarsă în sat, Ilinca atinse vetrele reci cu Pana de Aur, iar focul izbucni din nou în fiecare casă, alungând gerul. ​Vestea despre fapta ei ajunse la fiul de împărat, care, impresionat de frumusețea și bunătatea ei, o ceru de soție. Surorile cele trufașe fură trimise să muncească la fântâni până le va trece trufia, iar nunta împărătească a ținut trei zile și trei nopți.

Iar eu încalecai pe o șa și vă spusei povestea așa. Iar eu încălecai pe un fus,ca să duc vestea tot mai sus!